Florenta. Ianuarie.
Busul ne lasa pe marginea autostrazii. La inceput suntem putin incurcati si avem dubii cu privire la directia in care trebuie sa o luam, dar vedem statia de tramvai. E o singura linie T1 care merge spre centru. Biletul costa 1,5 euro.
Am ajuns aproape de cazare si am luat-o la pas. Am dat de cea mai impresionanta biserica pe care am vazut-o vreodata. Foarte mare si cu arhitectura interesanta.
Fascinati mergem in jurul ei si nu se mai termina. De aici a inceput sa ma cuprinda farmecul Florentei.
Am trecut raul peste Ponte alle grazie si am vazut un pod super fain pe care planuim sa mergem maine. Ponte Vecchio
Ne continuam drumul si incepem sa urcam pe un deal de la marginea orasului si ajungem in Piazzale Michelangelo, tocmai pe la asfintit. Suntem fermecati de cat de frumos se vede tot orasul. Aici gasim si statuia lui David ale carui organe genitale ne vor bantui maine prin toate magazinele sub forma de magneti, bibelouri, stickere si vederi.
La coborare dam de tot felul de fantani luminate pe care cred ca le-am prins la momentul oportun pentru ca pe timpul zilei nu cred ca ar fi fost la fel de spectaculoase.
Statuia lui David 
Incet, incet realizez ca am facut si eu greseala de care tot auzisem: sa nu mergi cu incaltaminte noua in excursie :)). Tocmai imi cumparasem ghete de care eram foarte incantata doar ca nu apucasem sa le port prea mult.
Trecem pe langa Porta san niccolo si mergem spre un restaurant de la capatul strazii noastre ales de Sebi, pentru ca el parca simte unde va fi cea mai buna mancare. Atmosfera e frumoasa, personalul amabil, mancarea buna, coperto doar 1 euro. O portie de mancare ne costa vreo 8 euro si o bere 4.
Pentru ca eram plini si stiam ca acasa ne asteapta o sticla de vin, desertul l-am luat la pachet.
Dimineata pornim spre Piazza San Marco. In drumul nostru trecem pe langa Fontana del porcellino, o sculptura a unui mistret. Se spune ca daca pui o moneda in gura sa si ea cade printre gratii, atunci o sa ai noroc, iar daca mangai pe bot porcul sigur te vei reintoarce in Florenta. Moneda clar ca n-am avut norocul sa cada unde trebuia, dar speram sa ne intoarcem aici candva.
Ne plimbam pe la magazine foarte diverse de la bijuterii la ciocolata care curge pe pereti, de la ratuste colorate la genti de piele si tarabe cu castane. Trecem raul Arno peste podul cu casute de mai devreme. Arata incredibil. Dupa pod ne facem rezerva de suveniruri pe care le gasim mai ieftin.
Aflam ca aici isi are originile Pinocchio si intram si intr-un magazin dedicat lui pe Via della condotta.
Pe langa toate partile bune, in toata partea asta a Italiei barbatii de culoare care te abordeaza pe strada vor probabil sa iti vanda ceva. Iti pun intrebari si apoi ca vrei, ca nu, iti dau o bratara si iti spun vreo poveste trista, ca mai apoi sa te roage sa le dai ceva. N-am scapat de ei din Venetia pana aici. Totul incepe cu Hello my friend!! Deja cand auzeam asta nu stiam in ce colt sa ne mai ascundem. Daca nu vrei sa cumperi, ignora-i. Sau cel putin incearca.
In seara asta ne-am gatit noi paste carbonara si am baut vin rosu. Initial voiam bologneze dar carnea tocata se gaseste greu si e si foarte scumpa.
Florenta mi-a placut de departe cel mai mult. Cred ca a fost si cel mai accesibil oras din punct de vedere financiar, cel mai frumos arhitectural, cel mai diversificat si cel mai impresionant.
Plecam spre Roma.
Travel notebook 